| Întelegerea alcoolismului de catre familie |
Ce este alcoolismul?
Asociaţia Medicală Americană a recunoscut alcoolismul ca boală care poate fi stopată, dar nu tratată. Una
dintre simptome este dorinţa incontrolabilă de a bea. Alcoolismul e o boală progresivă. Cât timp alcoolicii
continuă să bea, nevoia lor de a bea se va înrăutăţi. Dacă boala nu e stopată, ea poate duce la pierderea
sănătăţii mentale sau la moarte. Singura metodă de a ameliora boala este cea a abstinenţei totale.
Alcoolismul e o boală pe viaţă. Chiar şi după ani de abstinenţă, alcoolicul nu îşi va mai putea controla
băutul, odată ce a reînceput să bea. Astăzi există mai multe moduri de a trata alcoolismul. Alcoolicii
Anonimi este metoda cea mai cunoscută şi cea mai eficientă. Alcoolismul nu mai este o situaţie fără
scăpare, disperată, dacă este recunoscută şi tratată.
Cine este alcoolic?
Alcoolicii sunt oameni de toate felurile; tineri şi bătrâni, săraci şi bogaţi, bine educaţi sau ignoranţi, oameni
cu cariere sau muncitori, casnice şi mame. Doar 3-5% sunt „vagabonzi” sau trăiesc pe stradă. Restul, au
familii, prieteni, servicii şi se descurcă destul de bine. Însă, o parte a vieţii le este afectată de consumul de
alcool: viaţa familială, viaţa socială sau serviciul. Un alcoolic este cineva al cărui băut îi cauzează probleme
tot mai mari în unele sau mai multe domenii ale vieţii sale.
De ce bea alcoolicul?
Alcoolicii beau pentru că ei cred că nu au de ales. Ei se folosesc de alcool ca de un mod de a evada sau
ca pe un sprijin. Ei simt o durere emoţională pe care încearcă să o trateze prin consumul de alcool. În
cele din urmă, ei depind de alcool atât de mult încât ajung să fie convinşi că nu pot trăi fără el. Aceasta
este obsesia.
Atunci când unii alcoolici încearcă să facă faţă fără să bea, simptomele sevrajului sunt atât de copleşitoare
încât revin la consumul de alcool pentru că acesta pare a fi singurul mod de a scăpa de agonie. Aceasta
este dependenţa.
Cei mai mulţi alcoolici şi-ar dori să fie consumatori sociali. Ei îşi petrec mult timp şi efort pentru a-şi
controla băutul, astfel încât să poată să bea ca ceilalţi oameni. S-ar putea să încerce să bea doar la sfârşit
de săptămână sau să bea doar un anumit tip de alcool. Dar niciodată nu pot să fie siguri că vor reuşi să se
oprească din băut atunci când vor dori acest lucru. Sfârşesc prin a se îmbăta, chiar dacă şi-au promis că
nu se va întâmpla aşa ceva. Această este compulsia.
Care sunt simptomele alcoolismului?
Pierderea controlului. Pierderea controlului e de obicei progresivă. La început, alcoolicul îşi poate
controla băutul de cele mai multe ori. Dar, uneori, se îmbată atunci când nu vrea asta. Apoi, începe să îşi
piardă tot mai mult controlul. S-ar putea să bea doar în anumite zile sau în anumite situaţii pentru că ştie
că nu întotdeauna se poate opri când vrea. Dacă va continua să bea, va pierde controlul şi asupra lui când
bea. Va bea atunci când ar preferea să nu bea, chiar dacă ştie că trebuie să fie „treaz”.
Progresia. Poate că alcoolicul nu va bea mai mult, dar va bea mai des. Se va putea conta tot mai
puţin pe el. devine din ce în ce mai obsedat de băut şi din ce în ce mai puţin preocupat de
responsabilităţile sale.
Simptomele de sevraj. Atunci când alcoolicul se opreşte din băut, s-ar putea să se simtă rău, să
aibă senzaţie de vomă, dureri de cap şi ‚tremurături”. De obicei, e foarte iritabil. S-ar putea să aibă şi
halucinaţii cunoscute sub numele de D.T. („delirium tremens”). În stadiile avansate, pot să apară şi
convulsii. Uneori, e necesară spitalizarea pentru perioada de „uscare”.
Schimbările de personalitate. Alcoolicul pare să aibă o personalitate de tip „Jekyll şi Hyde”. Atunci
când bea, este cu mult diferit faţă de felul în care se comportă atunci când nu bea.
„Ruperea filmului”. Acestea sunt forme de amnezie. Alcoolicul nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat.
Ruperea filmului poată să apară chiar şi atunci când alcoolicul nu este beat şi poate să dureze câteva
minute sau câteva zile. Aceste episoade sunt înspăimântătoare pentru alcoolic şi provoacă nedumerire
celor din jur care nu înţeleg de ce alcoolicul nu mai ştie ce s-a întâmplat.
De ce se spune că alcoolismul este o boală de familie?
În primul rând, am putea crede că alcoolismul e o boală de familie pentru că se transmite în familie. Cei
mai mulţi membri în Al-Anon sunt soţii ale alcoolicilor, dar, în acelaşi timp, au şi părinţi alcoolici. S-ar
putea să aibă fraţi sau surori care fie suferă ei de această boală, fie sunt căsătoriţi cu cineva care suferă.
Medicii au observat că, de obicei, există mai mult decât un singur alcoolic în familie; din acest motiv ei au
spus că există o tendinţă familială de a suferi de alcoolism, în acelaşi fel în care există o tendinţă familială
de a suferi de diabet. Oricum, încă nu s-a dovedit că alcoolismul ar fi o boală moştenită direct.
Spunem că alcoolismul este o boală de familie pentru că alcoolismul unui membru al familiei afectează
întreaga familie şi toţi se îmbolnăvesc. De ce se întâmplă asta? Pentru că, se deosebire de diabet,
alcoolismul nu există doar în corpul alcoolicului, ci este şi o boală a relaţiilor acestuia. Multe dintre
simptomele bolii alcoolismului se regăsesc în comportamentul alcoolicului. Cei din jurul alcoolicul
reacţionează la comportamentul acestuia; ei vor să-l controleze, să-l compenseze sau să îl ascundă. De
multe ori, se învinovăţesc pentru asta şi se simt răniţi. În cele din urmă, ei înşişi vor avea probleme
emoţionale.
Obsesia familiei. De multe ori, familia ajunge să fie la fel de obsedată de băutul alcoolicului ca şi
alcoolicul însuşi, numai că familia încearcă să găsească un mod de a-l face pe alcoolic să renunţe la
consum, în timp ce alcoolicul încearcă să găsească modalităţi de a continua băutul. Ca urmare a acestei
obsesii, ei uită de orice altceva. Copiii sunt neglijaţi, prietenii părăsiţi, nu mai există nici un interes pentru
lumea exterioară, responsabilităţile sunt uitate. O mare parte a timpului non-alcoolicilor este petrecută în
încercări de schimbare a alcoolicului. Numai că nimic nu pare să dea rezultate.
Anxietatea familială. Atunci când alcoolicul are probleme din cauza băutului său, familia se
îngrijorează. Toţi se tem de ce s-ar putea întâmpla, astfel încât fac totul pentru a-l scăpa de bucluc. Îi fac
treaba acestuia, plătesc facturile, curăţă mizeria după el, îi repară greşelile, mint pentru el. Fără să îşi dea
seama, ei îi lasă acestuia posibilitatea de a continua să bea. Ei nu ştiu că înlăturând toate consecinţele
dureroase ale băutului ei nu vor face decât să îi reîntărească alcoolicului convingerea că vor putea
continua să bea, fără ca nimic rău să se întâmple.
Mânia familiei. Frustrată de comportamentul alcoolicului şi de propria neputinţă de a-l controla,
gândindu-se că alcoolicul bea intenţionat pentru că nu îi iubeşte, familia îl va privi pe alcoolic cu mânie.
Se vor certa, se vor contrazice, îşi vor spune în tot felul, vor încerca să se răzbune pentru toate
suferinţele. Întreaga casa devine un câmp de bătălie. Familia nu îşi dă seama că alcoolicul bea din cauză
că nu se poate opri şi că şi el se urăşte pentru asta. Pedepsindu-l pentru comportamentul său, ei îl
conving că nu e demn de iubire. Astfel, i se va înlătura sentimentul de vinovăţie, pentru că va considera
că, fiind pedepsit pentru băutul său, îşi plăteşte greşelile. Îşi imaginează că a plătit pentru comportamentul
său negativ, astfel încât poate sa bea din nou.
Negarea familiei. Alcoolicul neagă că el ar avea vreo problemă. El neagă că ar ave nevoie de
ajutor. Promite că nu va mai bea niciodată. Acceptându-i promisiunile, familia neagă şi ea problema. E la
fel când spunem că alcoolicul bea intenţionat. Ei nu i-ar accepta promisiunile dacă ar şti că el e bolnav şi
că nu se poate controla. Ei neagă problema atunci când o ascund de ceilalţi şi pretind că ea nu există.
Neagă problema atunci când ameninţă şi nu sunt consecvenţi în ceea ce zic. Familia alcoolicului spune
deseori un lucru şi face alt lucru. Ei nu sunt conştienţi de faptul că alcoolicul „ascultă” ceea ce fac ei şi
nu ce spun.
Copiii sunt prinşi la mijloc. Ca şi copii ai alcoolicilor, suntem afectaţi în multe feluri. S-ar putea să
fim răniţi direct de comportamentul alcoolicului, mai ales dacă există violenţă. Atunci când bea, alcoolicul
face deseori promisiuni pe care nu le poate păstra sau pe care nu şi le aminteşte. Ne e greu să trecem prin
asta dacă nu înţelegem că alcoolismul este o boală. Sau, s-ar putea să existe probleme financiare. S-ar
putea să ne simţim ruşinaţi de familia noastră sau să ne fie teamă că vom fi făcuţi de ruşine în faţa
prietenilor. S-ar putea chiar să ne învinovăţim pe noi înşine pentru băutul alcoolicului.
S-ar putea ca şi părinţii non-alcoolici să ne cauzeze probleme. În urma preocupării lor cu problema
băutului, s-ar putea să ne neglijeze, să fie iritabili, inconsistenţi, pretenţioşi sau confuzi. S-ar putea să ne
facă să-i ajutăm să-l controleze pe alcoolic, să-l supraveghem, să nu facem gălăgie ca să nu-l deranjăm,
să-l aducem acasă de la bar, să minţim pentru el ca să ascundem problema de vecini. S-ar putea chiar să
ne acuze pe noi pentru că alcoolicul bea.
Astfel, nu e de mirare că ajungem să ne urâm pe noi, pe părinţii noştri, pe viaţă şi pe tot ce e în ea. Poate
că avem probleme cu temele acasă, poate că ne e teamă de oameni, nu avem încredere în noi, ne e teamă
de viitor sau poate suferim de tulburări „nervoase”. Unii dintre noi chiar am fugit de acasă sau am avut
probleme cu poliţia. Dar există speranţă. Putem învăţa să diminuăm efectele negative pe care le are
alcoolismul asupra noastră şi să devenim oameni fericiţi şi sănătoşi emoţional.
Rezumat. Cineva care are o dorinţă incontrolabilă de a bea este alcoolic; el suferă de boala alcoolismului.
Alcoolicul foloseşte alcoolul pentru a scăpa de realitate şi de responsabilităţi.
Deşi se simte vinovat, el nu se poate opri din băut, chiar dacă vede că distruge tot ceea ce face ca viaţa
să merite trăită şi că le produce suferinţă celor dragi din jur.
El este dependent emoţional de alcool şi crede cu adevărat că nu poate trăi fără a bea. El este dependent şi
fizic şi intră în sevraj atunci când încearcă să se oprească. El încearcă să scape de remuşcări bând din ce
în ce mai mult până când durerea provocată de consumul de alcool devine mai puternică decât cea pe
care încearcă să o diminueze prin alcool. Doar atunci va fi gata sa se oprească din băut; dorinţa de a
înceta băutul trebuie să vină din interior. Nimeni nu poate obliga un alcoolic să se oprească din băut.
Pentru că alcoolicul e bolnav, el îşi face rău lui şi altora. Datorită apropierii noastre de el, şi noi avem
probleme. Cel mai bun mod de a-l ajuta pe alcoolicul compulsiv şi pe noi înşine este de a întări propriile
puteri, de a ne corecta atitudinile, de a fi buni cu el şi de a învăţa cum să ne detaşăm de problemă.
Asociaţia Medicală Americană a recunoscut alcoolismul ca boală care poate fi stopată, dar nu tratată. Una
dintre simptome este dorinţa incontrolabilă de a bea. Alcoolismul e o boală progresivă. Cât timp alcoolicii
continuă să bea, nevoia lor de a bea se va înrăutăţi. Dacă boala nu e stopată, ea poate duce la pierderea
sănătăţii mentale sau la moarte. Singura metodă de a ameliora boala este cea a abstinenţei totale.
Alcoolismul e o boală pe viaţă. Chiar şi după ani de abstinenţă, alcoolicul nu îşi va mai putea controla
băutul, odată ce a reînceput să bea. Astăzi există mai multe moduri de a trata alcoolismul. Alcoolicii
Anonimi este metoda cea mai cunoscută şi cea mai eficientă. Alcoolismul nu mai este o situaţie fără
scăpare, disperată, dacă este recunoscută şi tratată.
Cine este alcoolic?
Alcoolicii sunt oameni de toate felurile; tineri şi bătrâni, săraci şi bogaţi, bine educaţi sau ignoranţi, oameni
cu cariere sau muncitori, casnice şi mame. Doar 3-5% sunt „vagabonzi” sau trăiesc pe stradă. Restul, au
familii, prieteni, servicii şi se descurcă destul de bine. Însă, o parte a vieţii le este afectată de consumul de
alcool: viaţa familială, viaţa socială sau serviciul. Un alcoolic este cineva al cărui băut îi cauzează probleme
tot mai mari în unele sau mai multe domenii ale vieţii sale.
De ce bea alcoolicul?
Alcoolicii beau pentru că ei cred că nu au de ales. Ei se folosesc de alcool ca de un mod de a evada sau
ca pe un sprijin. Ei simt o durere emoţională pe care încearcă să o trateze prin consumul de alcool. În
cele din urmă, ei depind de alcool atât de mult încât ajung să fie convinşi că nu pot trăi fără el. Aceasta
este obsesia.
Atunci când unii alcoolici încearcă să facă faţă fără să bea, simptomele sevrajului sunt atât de copleşitoare
încât revin la consumul de alcool pentru că acesta pare a fi singurul mod de a scăpa de agonie. Aceasta
este dependenţa.
Cei mai mulţi alcoolici şi-ar dori să fie consumatori sociali. Ei îşi petrec mult timp şi efort pentru a-şi
controla băutul, astfel încât să poată să bea ca ceilalţi oameni. S-ar putea să încerce să bea doar la sfârşit
de săptămână sau să bea doar un anumit tip de alcool. Dar niciodată nu pot să fie siguri că vor reuşi să se
oprească din băut atunci când vor dori acest lucru. Sfârşesc prin a se îmbăta, chiar dacă şi-au promis că
nu se va întâmpla aşa ceva. Această este compulsia.
Care sunt simptomele alcoolismului?
Pierderea controlului. Pierderea controlului e de obicei progresivă. La început, alcoolicul îşi poate
controla băutul de cele mai multe ori. Dar, uneori, se îmbată atunci când nu vrea asta. Apoi, începe să îşi
piardă tot mai mult controlul. S-ar putea să bea doar în anumite zile sau în anumite situaţii pentru că ştie
că nu întotdeauna se poate opri când vrea. Dacă va continua să bea, va pierde controlul şi asupra lui când
bea. Va bea atunci când ar preferea să nu bea, chiar dacă ştie că trebuie să fie „treaz”.
Progresia. Poate că alcoolicul nu va bea mai mult, dar va bea mai des. Se va putea conta tot mai
puţin pe el. devine din ce în ce mai obsedat de băut şi din ce în ce mai puţin preocupat de
responsabilităţile sale.
Simptomele de sevraj. Atunci când alcoolicul se opreşte din băut, s-ar putea să se simtă rău, să
aibă senzaţie de vomă, dureri de cap şi ‚tremurături”. De obicei, e foarte iritabil. S-ar putea să aibă şi
halucinaţii cunoscute sub numele de D.T. („delirium tremens”). În stadiile avansate, pot să apară şi
convulsii. Uneori, e necesară spitalizarea pentru perioada de „uscare”.
Schimbările de personalitate. Alcoolicul pare să aibă o personalitate de tip „Jekyll şi Hyde”. Atunci
când bea, este cu mult diferit faţă de felul în care se comportă atunci când nu bea.
„Ruperea filmului”. Acestea sunt forme de amnezie. Alcoolicul nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat.
Ruperea filmului poată să apară chiar şi atunci când alcoolicul nu este beat şi poate să dureze câteva
minute sau câteva zile. Aceste episoade sunt înspăimântătoare pentru alcoolic şi provoacă nedumerire
celor din jur care nu înţeleg de ce alcoolicul nu mai ştie ce s-a întâmplat.
De ce se spune că alcoolismul este o boală de familie?
În primul rând, am putea crede că alcoolismul e o boală de familie pentru că se transmite în familie. Cei
mai mulţi membri în Al-Anon sunt soţii ale alcoolicilor, dar, în acelaşi timp, au şi părinţi alcoolici. S-ar
putea să aibă fraţi sau surori care fie suferă ei de această boală, fie sunt căsătoriţi cu cineva care suferă.
Medicii au observat că, de obicei, există mai mult decât un singur alcoolic în familie; din acest motiv ei au
spus că există o tendinţă familială de a suferi de alcoolism, în acelaşi fel în care există o tendinţă familială
de a suferi de diabet. Oricum, încă nu s-a dovedit că alcoolismul ar fi o boală moştenită direct.
Spunem că alcoolismul este o boală de familie pentru că alcoolismul unui membru al familiei afectează
întreaga familie şi toţi se îmbolnăvesc. De ce se întâmplă asta? Pentru că, se deosebire de diabet,
alcoolismul nu există doar în corpul alcoolicului, ci este şi o boală a relaţiilor acestuia. Multe dintre
simptomele bolii alcoolismului se regăsesc în comportamentul alcoolicului. Cei din jurul alcoolicul
reacţionează la comportamentul acestuia; ei vor să-l controleze, să-l compenseze sau să îl ascundă. De
multe ori, se învinovăţesc pentru asta şi se simt răniţi. În cele din urmă, ei înşişi vor avea probleme
emoţionale.
Obsesia familiei. De multe ori, familia ajunge să fie la fel de obsedată de băutul alcoolicului ca şi
alcoolicul însuşi, numai că familia încearcă să găsească un mod de a-l face pe alcoolic să renunţe la
consum, în timp ce alcoolicul încearcă să găsească modalităţi de a continua băutul. Ca urmare a acestei
obsesii, ei uită de orice altceva. Copiii sunt neglijaţi, prietenii părăsiţi, nu mai există nici un interes pentru
lumea exterioară, responsabilităţile sunt uitate. O mare parte a timpului non-alcoolicilor este petrecută în
încercări de schimbare a alcoolicului. Numai că nimic nu pare să dea rezultate.
Anxietatea familială. Atunci când alcoolicul are probleme din cauza băutului său, familia se
îngrijorează. Toţi se tem de ce s-ar putea întâmpla, astfel încât fac totul pentru a-l scăpa de bucluc. Îi fac
treaba acestuia, plătesc facturile, curăţă mizeria după el, îi repară greşelile, mint pentru el. Fără să îşi dea
seama, ei îi lasă acestuia posibilitatea de a continua să bea. Ei nu ştiu că înlăturând toate consecinţele
dureroase ale băutului ei nu vor face decât să îi reîntărească alcoolicului convingerea că vor putea
continua să bea, fără ca nimic rău să se întâmple.
Mânia familiei. Frustrată de comportamentul alcoolicului şi de propria neputinţă de a-l controla,
gândindu-se că alcoolicul bea intenţionat pentru că nu îi iubeşte, familia îl va privi pe alcoolic cu mânie.
Se vor certa, se vor contrazice, îşi vor spune în tot felul, vor încerca să se răzbune pentru toate
suferinţele. Întreaga casa devine un câmp de bătălie. Familia nu îşi dă seama că alcoolicul bea din cauză
că nu se poate opri şi că şi el se urăşte pentru asta. Pedepsindu-l pentru comportamentul său, ei îl
conving că nu e demn de iubire. Astfel, i se va înlătura sentimentul de vinovăţie, pentru că va considera
că, fiind pedepsit pentru băutul său, îşi plăteşte greşelile. Îşi imaginează că a plătit pentru comportamentul
său negativ, astfel încât poate sa bea din nou.
Negarea familiei. Alcoolicul neagă că el ar avea vreo problemă. El neagă că ar ave nevoie de
ajutor. Promite că nu va mai bea niciodată. Acceptându-i promisiunile, familia neagă şi ea problema. E la
fel când spunem că alcoolicul bea intenţionat. Ei nu i-ar accepta promisiunile dacă ar şti că el e bolnav şi
că nu se poate controla. Ei neagă problema atunci când o ascund de ceilalţi şi pretind că ea nu există.
Neagă problema atunci când ameninţă şi nu sunt consecvenţi în ceea ce zic. Familia alcoolicului spune
deseori un lucru şi face alt lucru. Ei nu sunt conştienţi de faptul că alcoolicul „ascultă” ceea ce fac ei şi
nu ce spun.
Copiii sunt prinşi la mijloc. Ca şi copii ai alcoolicilor, suntem afectaţi în multe feluri. S-ar putea să
fim răniţi direct de comportamentul alcoolicului, mai ales dacă există violenţă. Atunci când bea, alcoolicul
face deseori promisiuni pe care nu le poate păstra sau pe care nu şi le aminteşte. Ne e greu să trecem prin
asta dacă nu înţelegem că alcoolismul este o boală. Sau, s-ar putea să existe probleme financiare. S-ar
putea să ne simţim ruşinaţi de familia noastră sau să ne fie teamă că vom fi făcuţi de ruşine în faţa
prietenilor. S-ar putea chiar să ne învinovăţim pe noi înşine pentru băutul alcoolicului.
S-ar putea ca şi părinţii non-alcoolici să ne cauzeze probleme. În urma preocupării lor cu problema
băutului, s-ar putea să ne neglijeze, să fie iritabili, inconsistenţi, pretenţioşi sau confuzi. S-ar putea să ne
facă să-i ajutăm să-l controleze pe alcoolic, să-l supraveghem, să nu facem gălăgie ca să nu-l deranjăm,
să-l aducem acasă de la bar, să minţim pentru el ca să ascundem problema de vecini. S-ar putea chiar să
ne acuze pe noi pentru că alcoolicul bea.
Astfel, nu e de mirare că ajungem să ne urâm pe noi, pe părinţii noştri, pe viaţă şi pe tot ce e în ea. Poate
că avem probleme cu temele acasă, poate că ne e teamă de oameni, nu avem încredere în noi, ne e teamă
de viitor sau poate suferim de tulburări „nervoase”. Unii dintre noi chiar am fugit de acasă sau am avut
probleme cu poliţia. Dar există speranţă. Putem învăţa să diminuăm efectele negative pe care le are
alcoolismul asupra noastră şi să devenim oameni fericiţi şi sănătoşi emoţional.
Rezumat. Cineva care are o dorinţă incontrolabilă de a bea este alcoolic; el suferă de boala alcoolismului.
Alcoolicul foloseşte alcoolul pentru a scăpa de realitate şi de responsabilităţi.
Deşi se simte vinovat, el nu se poate opri din băut, chiar dacă vede că distruge tot ceea ce face ca viaţa
să merite trăită şi că le produce suferinţă celor dragi din jur.
El este dependent emoţional de alcool şi crede cu adevărat că nu poate trăi fără a bea. El este dependent şi
fizic şi intră în sevraj atunci când încearcă să se oprească. El încearcă să scape de remuşcări bând din ce
în ce mai mult până când durerea provocată de consumul de alcool devine mai puternică decât cea pe
care încearcă să o diminueze prin alcool. Doar atunci va fi gata sa se oprească din băut; dorinţa de a
înceta băutul trebuie să vină din interior. Nimeni nu poate obliga un alcoolic să se oprească din băut.
Pentru că alcoolicul e bolnav, el îşi face rău lui şi altora. Datorită apropierii noastre de el, şi noi avem
probleme. Cel mai bun mod de a-l ajuta pe alcoolicul compulsiv şi pe noi înşine este de a întări propriile
puteri, de a ne corecta atitudinile, de a fi buni cu el şi de a învăţa cum să ne detaşăm de problemă.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Pentru mai multe informatii sau programari, ne puteti suna la 0264-597-687 sau ne puteti scrie la sfdimitrie@hotmail.com |