| Înţelegerea alcoolismului de către familie |
Ce este alcoolismul?
Asociaţia Medicală Americană a recunoscut alcoolismul ca boală care poate fi stopată, dar nu tratată. Una dintre
simptome este dorinţa incontrolabilă de a bea. Alcoolismul e o boală progresivă. Cât timp alcoolicii continuă să bea,
nevoia lor de a bea se va înrăutăţi. Dacă boala nu e stopată, ea poate duce la pierderea sănătăţii mentale sau la moarte.
Singura metodă de a ameliora boala este cea a abstinenţei totale.
Alcoolismul e o boală pe viaţă. Chiar şi după ani de abstinenţă, alcoolicul nu îşi va mai putea controla băutul, odată ce
a reînceput să bea. Astăzi există mai multe moduri de a trata alcoolismul. Alcoolicii Anonimi este metoda cea
mai cunoscută şi cea mai eficientă. Alcoolismul nu mai este o situaţie fără scăpare, disperată, dacă este recunoscută
şi tratată.
Cine este alcoolic?
Alcoolicii sunt oameni de toate felurile; tineri şi bătrâni, săraci şi bogaţi, bine educaţi sau ignoranţi, oameni cu cariere
sau muncitori, casnice şi mame. Doar 3-5% sunt „vagabonzi” sau trăiesc pe stradă. Restul, au familii, prieteni,
servicii şi se descurcă destul de bine. Însă, o parte a vieţii le este afectată de consumul de alcool: viaţa familială, viaţa
socială sau serviciul. Un alcoolic este cineva al cărui băut îi cauzează probleme tot mai mari în unele sau mai multe
domenii ale vieţii sale.
De ce bea alcoolicul?
Alcoolicii beau pentru că ei cred că nu au de ales. Ei se folosesc de alcool ca de un mod de a evada sau ca pe un
sprijin. Ei simt o durere emoţională pe care încearcă să o trateze prin consumul de alcool. În cele din urmă, ei depind
de alcool atât de mult încât ajung să fie convinşi că nu pot trăi fără el. Aceasta este obsesia.
Atunci când unii alcoolici încearcă să facă faţă fără să bea, simptomele sevrajului sunt atât de copleşitoare încât revin
la consumul de alcool pentru că acesta pare a fi singurul mod de a scăpa de agonie. Aceasta este dependenţa.
Cei mai mulţi alcoolici şi-ar dori să fie consumatori sociali. Ei îşi petrec mult timp şi efort pentru a-şi controla băutul,
astfel încât să poată să bea ca ceilalţi oameni. S-ar putea să încerce să bea doar la sfârşit de săptămână sau să bea
doar un anumit tip de alcool. Dar niciodată nu pot să fie siguri că vor reuşi să se oprească din băut atunci când vor
dori acest lucru. Sfârşesc prin a se îmbăta, chiar dacă şi-au promis că nu se va întâmpla aşa ceva. Această este
compulsia.
Care sunt simptomele alcoolismului?
Pierderea controlului. Pierderea controlului e de obicei progresivă. La început, alcoolicul îşi poate controla
băutul de cele mai multe ori. Dar, uneori, se îmbată atunci când nu vrea asta. Apoi, începe să îşi piardă tot mai mult
controlul. S-ar putea să bea doar în anumite zile sau în anumite situaţii pentru că ştie că nu întotdeauna se poate opri
când vrea. Dacă va continua să bea, va pierde controlul şi asupra lui când bea. Va bea atunci când ar preferea să nu
bea, chiar dacă ştie că trebuie să fie „treaz”.
Progresia. Poate că alcoolicul nu va bea mai mult, dar va bea mai des. Se va putea conta tot mai puţin pe el.
devine din ce în ce mai obsedat de băut şi din ce în ce mai puţin preocupat de responsabilităţile sale.
Simptomele de sevraj. Atunci când alcoolicul se opreşte din băut, s-ar putea să se simtă rău, să aibă senzaţie
de vomă, dureri de cap şi ‚tremurături”. De obicei, e foarte iritabil. S-ar putea să aibă şi halucinaţii cunoscute sub
numele de D.T. („delirium tremens”). În stadiile avansate, pot să apară şi convulsii. Uneori, e necesară spitalizarea
pentru perioada de „uscare”.
Schimbările de personalitate. Alcoolicul pare să aibă o personalitate de tip „Jekyll şi Hyde”. Atunci când bea,
este cu mult diferit faţă de felul în care se comportă atunci când nu bea.
„Ruperea filmului”. Acestea sunt forme de amnezie. Alcoolicul nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat. Ruperea
filmului poată să apară chiar şi atunci când alcoolicul nu este beat şi poate să dureze câteva minute sau câteva zile.
Aceste episoade sunt înspăimântătoare pentru alcoolic şi provoacă nedumerire celor din jur care nu înţeleg de ce
alcoolicul nu mai ştie ce s-a întâmplat.
De ce se spune că alcoolismul este o boală de familie?
În primul rând, am putea crede că alcoolismul e o boală de familie pentru că se transmite în familie. Cei mai mulţi
membri în Al-Anon sunt soţii ale alcoolicilor, dar, în acelaşi timp, au şi părinţi alcoolici. S-ar putea să aibă fraţi sau
surori care fie suferă ei de această boală, fie sunt căsătoriţi cu cineva care suferă. Medicii au observat că, de obicei,
există mai mult decât un singur alcoolic în familie; din acest motiv ei au spus că există o tendinţă familială de a suferi
de alcoolism, în acelaşi fel în care există o tendinţă familială de a suferi de diabet. Oricum, încă nu s-a dovedit că
alcoolismul ar fi o boală moştenită direct.
Spunem că alcoolismul este o boală de familie pentru că alcoolismul unui membru al familiei afectează întreaga
familie şi toţi se îmbolnăvesc. De ce se întâmplă asta? Pentru că, se deosebire de diabet, alcoolismul nu există doar în
corpul alcoolicului, ci este şi o boală a relaţiilor acestuia. Multe dintre simptomele bolii alcoolismului se regăsesc în
comportamentul alcoolicului. Cei din jurul alcoolicul reacţionează la comportamentul acestuia; ei vor să-l controleze,
să-l compenseze sau să îl ascundă. De multe ori, se învinovăţesc pentru asta şi se simt răniţi. În cele din urmă, ei
înşişi vor avea probleme emoţionale.
Obsesia familiei. De multe ori, familia ajunge să fie la fel de obsedată de băutul alcoolicului ca şi alcoolicul
însuşi, numai că familia încearcă să găsească un mod de a-l face pe alcoolic să renunţe la consum, în timp ce
alcoolicul încearcă să găsească modalităţi de a continua băutul. Ca urmare a acestei obsesii, ei uită de orice altceva.
Copiii sunt neglijaţi, prietenii părăsiţi, nu mai există nici un interes pentru lumea exterioară, responsabilităţile sunt
uitate. O mare parte a timpului non-alcoolicilor este petrecută în încercări de schimbare a alcoolicului. Numai că
nimic nu pare să dea rezultate.
Anxietatea familială. Atunci când alcoolicul are probleme din cauza băutului său, familia se îngrijorează. Toţi
se tem de ce s-ar putea întâmpla, astfel încât fac totul pentru a-l scăpa de bucluc. Îi fac treaba acestuia, plătesc
facturile, curăţă mizeria după el, îi repară greşelile, mint pentru el. Fără să îşi dea seama, ei îi lasă acestuia
posibilitatea de a continua să bea. Ei nu ştiu că înlăturând toate consecinţele dureroase ale băutului ei nu vor face
decât să îi reîntărească alcoolicului convingerea că vor putea continua să bea, fără ca nimic rău să se întâmple.
Mânia familiei. Frustrată de comportamentul alcoolicului şi de propria neputinţă de a-l controla, gândindu-se
că alcoolicul bea intenţionat pentru că nu îi iubeşte, familia îl va privi pe alcoolic cu mânie. Se vor certa, se vor
contrazice, îşi vor spune în tot felul, vor încerca să se răzbune pentru toate suferinţele. Întreaga casa devine un câmp
de bătălie. Familia nu îşi dă seama că alcoolicul bea din cauză că nu se poate opri şi că şi el se urăşte pentru asta.
Pedepsindu-l pentru comportamentul său, ei îl conving că nu e demn de iubire. Astfel, i se va înlătura sentimentul de
vinovăţie, pentru că va considera că, fiind pedepsit pentru băutul său, îşi plăteşte greşelile. Îşi imaginează că a plătit
pentru comportamentul său negativ, astfel încât poate sa bea din nou.
Negarea familiei. Alcoolicul neagă că el ar avea vreo problemă. El neagă că ar ave nevoie de ajutor. Promite
că nu va mai bea niciodată. Acceptându-i promisiunile, familia neagă şi ea problema. E la fel când spunem că
alcoolicul bea intenţionat. Ei nu i-ar accepta promisiunile dacă ar şti că el e bolnav şi că nu se poate controla. Ei
neagă problema atunci când o ascund de ceilalţi şi pretind că ea nu există. Neagă problema atunci când ameninţă şi
nu sunt consecvenţi în ceea ce zic. Familia alcoolicului spune deseori un lucru şi face alt lucru. Ei nu sunt conştienţi
de faptul că alcoolicul „ascultă” ceea ce fac ei şi nu ce spun.
Copiii sunt prinşi la mijloc. Ca şi copii ai alcoolicilor, suntem afectaţi în multe feluri. S-ar putea să fim răniţi
direct de comportamentul alcoolicului, mai ales dacă există violenţă. Atunci când bea, alcoolicul face deseori
promisiuni pe care nu le poate păstra sau pe care nu şi le aminteşte. Ne e greu să trecem prin asta dacă nu înţelegem
că alcoolismul este o boală. Sau, s-ar putea să existe probleme financiare. S-ar putea să ne simţim ruşinaţi de familia
noastră sau să ne fie teamă că vom fi făcuţi de ruşine în faţa prietenilor. S-ar putea chiar să ne învinovăţim pe noi
înşine pentru băutul alcoolicului.
S-ar putea ca şi părinţii non-alcoolici să ne cauzeze probleme. În urma preocupării lor cu problema băutului, s-ar
putea să ne neglijeze, să fie iritabili, inconsistenţi, pretenţioşi sau confuzi. S-ar putea să ne facă să-i ajutăm să-l
controleze pe alcoolic, să-l supraveghem, să nu facem gălăgie ca să nu-l deranjăm, să-l aducem acasă de la bar, să
minţim pentru el ca să ascundem problema de vecini. S-ar putea chiar să ne acuze pe noi pentru că alcoolicul bea.
Astfel, nu e de mirare că ajungem să ne urâm pe noi, pe părinţii noştri, pe viaţă şi pe tot ce e în ea. Poate că avem
probleme cu temele acasă, poate că ne e teamă de oameni, nu avem încredere în noi, ne e teamă de viitor sau poate
suferim de tulburări „nervoase”. Unii dintre noi chiar am fugit de acasă sau am avut probleme cu poliţia. Dar există
speranţă. Putem învăţa să diminuăm efectele negative pe care le are alcoolismul asupra noastră şi să devenim oameni
fericiţi şi sănătoşi emoţional.
Rezumat. Cineva care are o dorinţă incontrolabilă de a bea este alcoolic; el suferă de boala alcoolismului. Alcoolicul
foloseşte alcoolul pentru a scăpa de realitate şi de responsabilităţi.
Deşi se simte vinovat, el nu se poate opri din băut, chiar dacă vede că distruge tot ceea ce face ca viaţa să merite
trăită şi că le produce suferinţă celor dragi din jur.
El este dependent emoţional de alcool şi crede cu adevărat că nu poate trăi fără a bea. El este dependent şi fizic şi
intră în sevraj atunci când încearcă să se oprească. El încearcă să scape de remuşcări bând din ce în ce mai mult
până când durerea provocată de consumul de alcool devine mai puternică decât cea pe care încearcă să o diminueze
prin alcool. Doar atunci va fi gata sa se oprească din băut; dorinţa de a înceta băutul trebuie să vină din interior.
Nimeni nu poate obliga un alcoolic să se oprească din băut.
Pentru că alcoolicul e bolnav, el îşi face rău lui şi altora. Datorită apropierii noastre de el, şi noi avem probleme. Cel
mai bun mod de a-l ajuta pe alcoolicul compulsiv şi pe noi înşine este de a întări propriile puteri, de a ne corecta
atitudinile, de a fi buni cu el şi de a învăţa cum să ne detaşăm de problemă.
Asociaţia Medicală Americană a recunoscut alcoolismul ca boală care poate fi stopată, dar nu tratată. Una dintre
simptome este dorinţa incontrolabilă de a bea. Alcoolismul e o boală progresivă. Cât timp alcoolicii continuă să bea,
nevoia lor de a bea se va înrăutăţi. Dacă boala nu e stopată, ea poate duce la pierderea sănătăţii mentale sau la moarte.
Singura metodă de a ameliora boala este cea a abstinenţei totale.
Alcoolismul e o boală pe viaţă. Chiar şi după ani de abstinenţă, alcoolicul nu îşi va mai putea controla băutul, odată ce
a reînceput să bea. Astăzi există mai multe moduri de a trata alcoolismul. Alcoolicii Anonimi este metoda cea
mai cunoscută şi cea mai eficientă. Alcoolismul nu mai este o situaţie fără scăpare, disperată, dacă este recunoscută
şi tratată.
Cine este alcoolic?
Alcoolicii sunt oameni de toate felurile; tineri şi bătrâni, săraci şi bogaţi, bine educaţi sau ignoranţi, oameni cu cariere
sau muncitori, casnice şi mame. Doar 3-5% sunt „vagabonzi” sau trăiesc pe stradă. Restul, au familii, prieteni,
servicii şi se descurcă destul de bine. Însă, o parte a vieţii le este afectată de consumul de alcool: viaţa familială, viaţa
socială sau serviciul. Un alcoolic este cineva al cărui băut îi cauzează probleme tot mai mari în unele sau mai multe
domenii ale vieţii sale.
De ce bea alcoolicul?
Alcoolicii beau pentru că ei cred că nu au de ales. Ei se folosesc de alcool ca de un mod de a evada sau ca pe un
sprijin. Ei simt o durere emoţională pe care încearcă să o trateze prin consumul de alcool. În cele din urmă, ei depind
de alcool atât de mult încât ajung să fie convinşi că nu pot trăi fără el. Aceasta este obsesia.
Atunci când unii alcoolici încearcă să facă faţă fără să bea, simptomele sevrajului sunt atât de copleşitoare încât revin
la consumul de alcool pentru că acesta pare a fi singurul mod de a scăpa de agonie. Aceasta este dependenţa.
Cei mai mulţi alcoolici şi-ar dori să fie consumatori sociali. Ei îşi petrec mult timp şi efort pentru a-şi controla băutul,
astfel încât să poată să bea ca ceilalţi oameni. S-ar putea să încerce să bea doar la sfârşit de săptămână sau să bea
doar un anumit tip de alcool. Dar niciodată nu pot să fie siguri că vor reuşi să se oprească din băut atunci când vor
dori acest lucru. Sfârşesc prin a se îmbăta, chiar dacă şi-au promis că nu se va întâmpla aşa ceva. Această este
compulsia.
Care sunt simptomele alcoolismului?
Pierderea controlului. Pierderea controlului e de obicei progresivă. La început, alcoolicul îşi poate controla
băutul de cele mai multe ori. Dar, uneori, se îmbată atunci când nu vrea asta. Apoi, începe să îşi piardă tot mai mult
controlul. S-ar putea să bea doar în anumite zile sau în anumite situaţii pentru că ştie că nu întotdeauna se poate opri
când vrea. Dacă va continua să bea, va pierde controlul şi asupra lui când bea. Va bea atunci când ar preferea să nu
bea, chiar dacă ştie că trebuie să fie „treaz”.
Progresia. Poate că alcoolicul nu va bea mai mult, dar va bea mai des. Se va putea conta tot mai puţin pe el.
devine din ce în ce mai obsedat de băut şi din ce în ce mai puţin preocupat de responsabilităţile sale.
Simptomele de sevraj. Atunci când alcoolicul se opreşte din băut, s-ar putea să se simtă rău, să aibă senzaţie
de vomă, dureri de cap şi ‚tremurături”. De obicei, e foarte iritabil. S-ar putea să aibă şi halucinaţii cunoscute sub
numele de D.T. („delirium tremens”). În stadiile avansate, pot să apară şi convulsii. Uneori, e necesară spitalizarea
pentru perioada de „uscare”.
Schimbările de personalitate. Alcoolicul pare să aibă o personalitate de tip „Jekyll şi Hyde”. Atunci când bea,
este cu mult diferit faţă de felul în care se comportă atunci când nu bea.
„Ruperea filmului”. Acestea sunt forme de amnezie. Alcoolicul nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat. Ruperea
filmului poată să apară chiar şi atunci când alcoolicul nu este beat şi poate să dureze câteva minute sau câteva zile.
Aceste episoade sunt înspăimântătoare pentru alcoolic şi provoacă nedumerire celor din jur care nu înţeleg de ce
alcoolicul nu mai ştie ce s-a întâmplat.
De ce se spune că alcoolismul este o boală de familie?
În primul rând, am putea crede că alcoolismul e o boală de familie pentru că se transmite în familie. Cei mai mulţi
membri în Al-Anon sunt soţii ale alcoolicilor, dar, în acelaşi timp, au şi părinţi alcoolici. S-ar putea să aibă fraţi sau
surori care fie suferă ei de această boală, fie sunt căsătoriţi cu cineva care suferă. Medicii au observat că, de obicei,
există mai mult decât un singur alcoolic în familie; din acest motiv ei au spus că există o tendinţă familială de a suferi
de alcoolism, în acelaşi fel în care există o tendinţă familială de a suferi de diabet. Oricum, încă nu s-a dovedit că
alcoolismul ar fi o boală moştenită direct.
Spunem că alcoolismul este o boală de familie pentru că alcoolismul unui membru al familiei afectează întreaga
familie şi toţi se îmbolnăvesc. De ce se întâmplă asta? Pentru că, se deosebire de diabet, alcoolismul nu există doar în
corpul alcoolicului, ci este şi o boală a relaţiilor acestuia. Multe dintre simptomele bolii alcoolismului se regăsesc în
comportamentul alcoolicului. Cei din jurul alcoolicul reacţionează la comportamentul acestuia; ei vor să-l controleze,
să-l compenseze sau să îl ascundă. De multe ori, se învinovăţesc pentru asta şi se simt răniţi. În cele din urmă, ei
înşişi vor avea probleme emoţionale.
Obsesia familiei. De multe ori, familia ajunge să fie la fel de obsedată de băutul alcoolicului ca şi alcoolicul
însuşi, numai că familia încearcă să găsească un mod de a-l face pe alcoolic să renunţe la consum, în timp ce
alcoolicul încearcă să găsească modalităţi de a continua băutul. Ca urmare a acestei obsesii, ei uită de orice altceva.
Copiii sunt neglijaţi, prietenii părăsiţi, nu mai există nici un interes pentru lumea exterioară, responsabilităţile sunt
uitate. O mare parte a timpului non-alcoolicilor este petrecută în încercări de schimbare a alcoolicului. Numai că
nimic nu pare să dea rezultate.
Anxietatea familială. Atunci când alcoolicul are probleme din cauza băutului său, familia se îngrijorează. Toţi
se tem de ce s-ar putea întâmpla, astfel încât fac totul pentru a-l scăpa de bucluc. Îi fac treaba acestuia, plătesc
facturile, curăţă mizeria după el, îi repară greşelile, mint pentru el. Fără să îşi dea seama, ei îi lasă acestuia
posibilitatea de a continua să bea. Ei nu ştiu că înlăturând toate consecinţele dureroase ale băutului ei nu vor face
decât să îi reîntărească alcoolicului convingerea că vor putea continua să bea, fără ca nimic rău să se întâmple.
Mânia familiei. Frustrată de comportamentul alcoolicului şi de propria neputinţă de a-l controla, gândindu-se
că alcoolicul bea intenţionat pentru că nu îi iubeşte, familia îl va privi pe alcoolic cu mânie. Se vor certa, se vor
contrazice, îşi vor spune în tot felul, vor încerca să se răzbune pentru toate suferinţele. Întreaga casa devine un câmp
de bătălie. Familia nu îşi dă seama că alcoolicul bea din cauză că nu se poate opri şi că şi el se urăşte pentru asta.
Pedepsindu-l pentru comportamentul său, ei îl conving că nu e demn de iubire. Astfel, i se va înlătura sentimentul de
vinovăţie, pentru că va considera că, fiind pedepsit pentru băutul său, îşi plăteşte greşelile. Îşi imaginează că a plătit
pentru comportamentul său negativ, astfel încât poate sa bea din nou.
Negarea familiei. Alcoolicul neagă că el ar avea vreo problemă. El neagă că ar ave nevoie de ajutor. Promite
că nu va mai bea niciodată. Acceptându-i promisiunile, familia neagă şi ea problema. E la fel când spunem că
alcoolicul bea intenţionat. Ei nu i-ar accepta promisiunile dacă ar şti că el e bolnav şi că nu se poate controla. Ei
neagă problema atunci când o ascund de ceilalţi şi pretind că ea nu există. Neagă problema atunci când ameninţă şi
nu sunt consecvenţi în ceea ce zic. Familia alcoolicului spune deseori un lucru şi face alt lucru. Ei nu sunt conştienţi
de faptul că alcoolicul „ascultă” ceea ce fac ei şi nu ce spun.
Copiii sunt prinşi la mijloc. Ca şi copii ai alcoolicilor, suntem afectaţi în multe feluri. S-ar putea să fim răniţi
direct de comportamentul alcoolicului, mai ales dacă există violenţă. Atunci când bea, alcoolicul face deseori
promisiuni pe care nu le poate păstra sau pe care nu şi le aminteşte. Ne e greu să trecem prin asta dacă nu înţelegem
că alcoolismul este o boală. Sau, s-ar putea să existe probleme financiare. S-ar putea să ne simţim ruşinaţi de familia
noastră sau să ne fie teamă că vom fi făcuţi de ruşine în faţa prietenilor. S-ar putea chiar să ne învinovăţim pe noi
înşine pentru băutul alcoolicului.
S-ar putea ca şi părinţii non-alcoolici să ne cauzeze probleme. În urma preocupării lor cu problema băutului, s-ar
putea să ne neglijeze, să fie iritabili, inconsistenţi, pretenţioşi sau confuzi. S-ar putea să ne facă să-i ajutăm să-l
controleze pe alcoolic, să-l supraveghem, să nu facem gălăgie ca să nu-l deranjăm, să-l aducem acasă de la bar, să
minţim pentru el ca să ascundem problema de vecini. S-ar putea chiar să ne acuze pe noi pentru că alcoolicul bea.
Astfel, nu e de mirare că ajungem să ne urâm pe noi, pe părinţii noştri, pe viaţă şi pe tot ce e în ea. Poate că avem
probleme cu temele acasă, poate că ne e teamă de oameni, nu avem încredere în noi, ne e teamă de viitor sau poate
suferim de tulburări „nervoase”. Unii dintre noi chiar am fugit de acasă sau am avut probleme cu poliţia. Dar există
speranţă. Putem învăţa să diminuăm efectele negative pe care le are alcoolismul asupra noastră şi să devenim oameni
fericiţi şi sănătoşi emoţional.
Rezumat. Cineva care are o dorinţă incontrolabilă de a bea este alcoolic; el suferă de boala alcoolismului. Alcoolicul
foloseşte alcoolul pentru a scăpa de realitate şi de responsabilităţi.
Deşi se simte vinovat, el nu se poate opri din băut, chiar dacă vede că distruge tot ceea ce face ca viaţa să merite
trăită şi că le produce suferinţă celor dragi din jur.
El este dependent emoţional de alcool şi crede cu adevărat că nu poate trăi fără a bea. El este dependent şi fizic şi
intră în sevraj atunci când încearcă să se oprească. El încearcă să scape de remuşcări bând din ce în ce mai mult
până când durerea provocată de consumul de alcool devine mai puternică decât cea pe care încearcă să o diminueze
prin alcool. Doar atunci va fi gata sa se oprească din băut; dorinţa de a înceta băutul trebuie să vină din interior.
Nimeni nu poate obliga un alcoolic să se oprească din băut.
Pentru că alcoolicul e bolnav, el îşi face rău lui şi altora. Datorită apropierii noastre de el, şi noi avem probleme. Cel
mai bun mod de a-l ajuta pe alcoolicul compulsiv şi pe noi înşine este de a întări propriile puteri, de a ne corecta
atitudinile, de a fi buni cu el şi de a învăţa cum să ne detaşăm de problemă.
| Pentru mai multe informatii sau pentru a stabili o programare, ne puteti suna la 0264-597-687 sau ne puteti scrie la sfdimitrie@yahoo.com |
ASOCIAŢIA FILANTROPICĂ MEDICAL-CREŞTINĂ 'CHRISTIANA' CLUJ
| Programul Sf. Dimitrie Basarabov - informare şi consiliere în adicţii - |
 | |  | |  | |  | |  | |  | |  |