| Întreţinerea |
- Cum le facem rău celor care au probleme cu alcoolul
Traiul în preajma alcoolismului este în cel mai bun caz mizerabil. Până acum aţi depus probabil
eforturi uriaşe şi aţi investit cantităţi imense de energie şi timp pentru a-l face suportabil. Dar
adevărul dureros este că nu a funcţionat. Şi în adâncul sufletului ştiţi asta! Când, în sfârşit, vă
suprimaţi mândria şi "ieşiţi în public" în căutare de ajutor, apelând la Al-Anon sau la consiliere
privată, aproape imediat primiţi un şoc. Vi se spune că tot ce aţi făcut până acum a fost să îl
întreţineţi pe alcoolic şi de a-i permite să stea bolnav.
Cuvântul însuşi este derutant. Întreţinerea nu înseamnă ajutorul acordat cuiva? În cazul
alcoolismului, nu! În acest context, întreţinerea înseamnă prezervarea, protejarea şi menţinerea
dependenţei.
Chiar aţi făcut toate astea? Şi dacă da, cum de nu v-aţi dat seama? E simplu. Întreţinerea apare
atunci când vă comportaţi aşa cum v-au crescut acasă - asumarea curajoasă a răspunderii, efortul
de a păstra un cămin liniştit, încercarea de a-i apăra pe toţi din jur de orice fel de durere sau
suferinţă - pe scurt, când încercaţi să faceţi lucrurile cât mai bine! Co-alcoolicii (un termen
simplificat pentru a-i denumi pe cei afectaţi de alcoolic) sunt motivaţi de diferite motive personale şi
sociale. Aceste motive par deseori bune, chiar generoase - dar în prezenţa alcoolismului ele devin
deformate şi greşit folosite.
Pace cu orice preţ (???)
• Aveţi obiceiul să-i faceţi pe copii să tacă atunci când alcoolicul are pretenţii nerezonabile, mai
degrabă decât să apăraţi poziţia lor rezonabilă?
• Ameninţat(ă) de mânia alcoolicului v-aţi grăbit să-i faceţi pe plac, chiar dacă pretenţiile lui
sunt deplasate?
• A-ţi devenit mai îndemânatic(ă) în preluarea unor sarcini în plus (lăsând la o parte lucrurile
care v-ar place cu adevărat) numai ca să-l împăcaţi sau să evitaţi abuzul fizic sau verbal?
Cu alte cuvinte, v-aţi încălcat vreodată valorile proprii şi aţi acceptat inacceptabilul ca şi un fel
de târg în schimbul acelui "un pic de linişte şi pace"?
Această "pace" chiar că are un preţ mare. Tensiunea constantă vă afectează în multe moduri
subtile. Vă împiedică să vă ocupaţi de viaţa proprie, de plăcerile şi nevoile dv. Pe termen lung,
aceasta duce la o subtilă eroziune interioară şi apariţia unor simptome fizice cum ar fi tensiunea
arterială, colită, lipsa poftei de mâncare, migrene sau probleme ginecologice. Poate că acesta e
preţul pe care îl plătiţi involuntar.
La copii efectele apar în formă de ostilitate, retragere din activităţile colective, insomnii,
probleme la şcoală, perfecţionism frenetic, mânie şi violenţă făţişă sau chiar ulcer. Asta da pace!
Întreţinerea mai are încă o consecinţă: alcoolicul se comportă iresponsabil şi inacceptabil.
Dependenţa îl face să aibă pretenţii iraţionale, copilăreşti şi ego -centrice - şi toată lumea dansează
cum cântă el! Lui i se pare că totul merge strună. În realitate, cu cât bea mai mult şi devine mai
nerezonabil, cu atât vă străduiţi mai mult să faceţi cum vrea el. Nu e asta o nebunie? Sigur că este!
Preţul pe care îl plătiţi de fapt pentru "pace cu orice preţ" este băutul accelerat şi toate ororile care
îl acompaniază.
Conspiraţia tăcerii
Comportamentul alcoolic este dureros, crud, violent, intimidează - şi e usturător de penibil.
Dar, dacă nu spuneţi şi nu faceţi nimic (nu vă spălaţi rufele murdare în public, ce vor spune vecinii),
îi permiteţi alcoolicului să rămână într-o inconştienţă senină de efectul produs asupra dv. De fapt,
tăcerea dv. îi spune că totul este în ordine! Dacă nu i se spune că ceva nu în regulă, este normal şi
omenesc ca el să creadă că ceea ce face este perfect acceptabil.
Să zicem că sunteţi la o petrecere, iar alcoolicul s-a îmbătat (ce altceva să facă?). Nu vreţi să
atrageţi atenţia asupra dv. prin arătarea a ceea ce este evident, deci vă aşezaţi în linişte pe scaunul
de lângă şofer pentru a porni spre casă. Care-i mesajul pe care tocmai l-aţi transmis? Mai întâi, i-aţi
dat de înţeles alcoolicului că nu e destul de beat ca să-şi piardă controlul, iar în al doilea rând că
aveţi destulă încredere în condusul lui în stare de ebrietate ca să vă puneţi viaţa în mâinile lui.
Motivul dumneavoastră este destul de clar - "Mai bine mor decât să mă pun într-o situaţie penibilă".
În plus, l-aţi lăsat în amăgirea confortabilă că e stăpân pe situaţie. Reflectaţi o clipă la asta. E O
NEBUNIE!
Să nu faceţi niciodată greşeala de a presupune că el chiar cunoaşte sentimentele dv. cu privire
la băutul lui. Nici vorbă! În această lume nu există cititori de gânduri. Dacă nu vorbiţi, n-are de
unde să ştie! Oricum e în stare sedată (de la alcool) iar TĂCEREA DV. ÎNSEAMNĂ
CONSIMŢĂMÂNT.
Conspiraţia tăcerii în jurul alcoolismului cuprinde toate aspectele vieţii. Afectează vecinii şi
prietenii, doctorii şi consilierii, dar în special pe cei din anturajul imediat. De fapt alţii s-ar putea să
vă imite comportamentul. Dacă vă purtaţi în genul "mulţumesc, totul e-n regulă", ce să facă ei? Dacă
nu vă încumetaţi să spuneţi: "Eşti beat şi dezgustător, iar eu mă simt penibil", cine o va face? Când
daţi glas sentimentelor dv., este vital să nu vorbiţi pe un ton sâcâitor sau acuzator. Păstraţi-vă
afirmaţiile simple şi la obiect.
Sâcâitul este la fel de dăunător - şi la fel de aprobator silenţios - ca tăcerea, pentru că îi dă
dreptate alcoolicului în faţa dv. "Nu aş fi nevoit să beau, dacă nu m-ai bate atâta la cap!", e
răspunsul defensiv la care vă puteţi aştepta. Vedeţi cum se aruncă astfel lumina asupra
dumneavoastră, luând-o de pe adevărata problemă?
Inducerea sentimentului de vină
Prima dată, am învăţat să fim fetiţe şi băieţei cuminţi, iar mai apoi am preluat stereotipiile soţiilor
şi soţilor de treabă şi a părinţilor cumsecade. Chiar că ne-am dat toată silinţa pentru a deveni
oameni buni! Iar dacă cineva ne acuză că nu ne ridicăm la nivelul aşteptărilor noastre, devenim
teribil de măcinaţi de vină, şi sărim să ne comportăm cum "ar trebui". Oare nu ştie alcoolicul prea
bine asta?
Ştie! Deci, veţi auzi din partea lui următoarele: "Dacă m-ai iubi cu adevărat, ai…"; "O mamă bună
mi-ar da banii pentru…"; "Dacă e ceva ce nu pot suporta, e o soţie sâcâitoare, care…"; şi vechea
concluzie: "E de mirare că beau?" Mesajul nimicitor în barajul acestor afirmaţii aducătoare de vină
este: "Fă cum vreau eu. Lasă-mi băutul în pace.(Acesta este sfânt şi de neatins) Tu eşti adevărata
problemă!"
Dar o vină ‚bine întreţinută’ nici nu are nevoie de mesaje din partea lui pentru a fi declanşată.
Toate acele gânduri de "dacă numai…" vi se învârt în cap oricum. Ştiţi la ce ne referim: "Dacă aş fi
un părinte, copil, gospodină, muncitoare etc. mai bună…" Sunteţi în stare de orice, numai să scăpaţi
de acel sentiment groaznic de vină! Acum chiar sunteţi în încurcătură. Alcoolicul v-a "pus în cârcă"
vina pentru a-şi menţine şi proteja obiceiul şi vă treziţi cu convingerea: "Poate fac ceva greşit. Dacă
aş reuşi numai să-mi dau seama cum să fac bine, ar dispărea acel comportament nesuferit al
alcoolicului!"
Chiar credeţi asta? Acest singur gând îl poate ajuta pe alcoolic să stea beat!
Să zicem că soţul vine acasă făcut praf, iar casa e întoarsă pe dos. Săptămâna asta aţi fost la o
întâlnire Al-Anon şi la un Program de consiliere pentru familie şi soţul dv. este ori pe cale să
stârnească un scandal şi să plece vijelios la bar, ori să vă facă să vă simţiţi vinovată ca el să poată
bea liniştit acasă. Începe să înjure pentru mizeria din casă şi mai trânteşte câte ceva din mobilier.
"Nu pui mâna pe nimic în casa asta" strigă…Ce vină şi ruşine încep să vă frământe! Mintea deja vă
zboară prin casă, înşfăcând aspiratorul, ştergătorul de praf, buretele…ÎNSĂ VĂ PUTEŢI OPRI.
Puteţi spune vinei să se oprească din bâzâit la punctul zero al adevărului: "Da, ai dreptate, casa e o
mizerie. Am fost la mai multe programe pentru alcoolism săptămâna asta. În momentul de faţă asta
e prioritatea mea." Şi zâmbiţi blând, ieşind din cameră.
Deci, nu vă lăsaţi sentimentul de vină să vă ducă de nas. În loc de asta, folosiţi-vă mintea.
Simţul datoriei şi preluarea responsabilităţilor
În spatele acestui tip de întreţinere, forţa motivaţională este adesea simpla frustrare. Treburile
nu sunt făcute. Alcoolicul este atât de iresponsabil încât nu poţi aştepta nimic de la el sau aşa de
bolnav că abia se mişcă. Şi începeţi să-l trataţi ca pe un copil neajutorat, lucru care devine rapid o
profeţie adeverită! Iată câteva exemple:
Părinţi: Îi daţi voie dependentului dv. şomer, de 24 de ani să stea acasă fără să contribuie la
cheltuieli. (Dar unde să se ducă? - strigaţi plângând!) El nu are responsabilităţi. Este bolnav, se-
nţelege, şi nu trebuie să depună nici cel mai mic efort pentru supravieţuire. I-aţi luat de pe umeri
sarcina dureroasă a subzistenţei!
Soţul: Veniţi acasă de la serviciu şi vă găsiţi soţia în ultimul hal, leşinată pe canapea. Alergaţi în
bucătărie să vă faceţi de mâncare dv. şi copiilor şi spălaţi pe jos cât sunteţi acolo. Ea nu trebuie să
facă nimic.
Soţia: Preluaţi plata tuturor cheltuielilor casnice. Formidabil! Alcoolicul nu mai trebuie să facă faţă
problemelor financiare create de băutul său, aşa că are timp mai mult pentru a bea liniştit.
Colegul de serviciu: Observaţi întâlniri pierdute, daţi telefoane de scuze şi reprogramaţi
întâlnirile pentru ore mai matinale, înainte ca paharele de ţuică să-şi fi făcut efectul. Cu siguranţă asta
va amâna ziua în care colegul dvs. va fi confruntat cu slaba performanţă de la lucru; de asemenea,
va amâna orice fel de şansă pentru recuperare!
Prin toate aceste acţiuni, îi spuneţi alcoolicului: "Tu eşti incapabil să faci asta pentru tine pentru
că eşti incompetent şi iresponsabil; eu trebuie s-o fac în locul tău." Stima de sine scăzută a
alcoolicului scade şi mai mult, sentiment negativ care face alcoolul mai necesar, mai atractiv. Iar
lipsa responsabilităţii permite ca băutul să fie relativ plăcut şi fără dureri. (Nu uitaţi că alcoolicii nu îşi
privesc în faţă dependenţa decât dacă doare şi încă tare!)
Explicaţii ulterioare
Oamenii normali văd comportamentul iraţional al alcoolicului şi încearcă să găsească explicaţii.
Neluând în seamă natura adicţiei, ei o explică în termenii lor raţionali. Alcoolicul bea pentru că are o
imagine proastă despre sine, are un loc de muncă stresant, (zece ani mai târziu) moartea copilului,
prieteni care îl duc la băut, şomaj sau probleme financiare, căsnicie distrusă, copilărie grea etc., etc.
Alcoolicii în recuperare cunosc asta mai bine. Mergeţi la o întâlnire deschisă cu vorbitori a
Alcoolicilor Anonimi şi veţi auzi un adevăr simplu: ALCOOLICII BEAU PENTRU CĂ SUNT
ALCOOLICI! O, sigur că da, băutul excesiv putea fi declanşat de tot felul de probleme, dar invers
este mult mai des adevărat: prietenii care te duc la rele, căsnicia distrusă, proasta imagine despre
sine şi problemele financiare sunt rezultate şi nu cauze ale băutului. (Toată lumea poate avea traume,
dar numai alcoolicii se îmbată timp de ani de zile din cauza asta!). Băutul repetat, obsesiv şi impulsiv
de astăzi provine din adicţia (dependenţa) de astăzi! Aşa cum spun membrii AA: "Nu există motive
pentru băut, doar scuze."
Toate aceste exemple sunt comportamente clasice de întreţinere deoarece în fiecare caz,
alcoolicului i se transmite mesajul clar că nu trebuie să suporte consecinţele băutului său. De fapt,
nici nu sunt consecinţe! Ori de câte ori apar norii unui necaz, întreţinătorul intră în scenă - cu cele
mai bune intenţii - pentru a aranja lucrurile. Nefiind nevoit să se confrunte cu realitatea dură,
alcoolicul se poate lăsa pe spate, să se relaxeze…şi să bea mai departe.
- Rugăciunea pentru Seninătate
Doamne, dă-mi Seninătatea,
Să Accept ceea ce nu pot schimba,
Curajul să schimb ceea ce pot,
Şi Înţelepciunea să le deosebesc.
Fie Voia Ta Şi nu a mea.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Pentru mai multe informatii sau programari, ne puteti suna la 0264-597-687 sau ne puteti scrie la sfdimitrie@hotmail.com |