Scrisoare deschisa catre familia mea
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Sunt alcoolic. Am nevoie de ajutor.
Dacă îmi permiţi să te mint, acceptând asta ca adevăr, mă încurajezi
să mint Adevărul poate fi dureros, dar scoate-l la iveală. Dacă mă laşi să
fiu isteţ, mă înveţi să îmi evit responsabilităţile şi, în acelaşi timp, să nu
mai am respect faţă de tine. Dacă pot, te voi responsabilităţi.
Poţi să-mi ţii lecţii, să mă moralizezi, să mă dojeneşti, să mă lauzi,
învinovăţeşti, să mă cerţi abstinent. Poţi să te simţi bine pentru moment,
dar situaţia se va înrăutăţi.
Dacă îmi accepţi promisiunile, îmi îngădui să-mi amân durerea. La fel e şi
cu acordurile, înţelegerile schimbate. Dacă un acord a fost făcut, ţine-te de
el. Dacă îţi pierzi firea cu mine, te vei distruge pe tine şi orice posibilitate
de a mă ajuta.
Dacă permiţi anxietăţii să te constrângă, să faci ceea ce ar trebui să fac
eu, distrugi, pentru amândoi, şansa de a ne recupera. Ascunzând sau
muşamalizand consecinţele abuzului meu de alcool, vei reduce sau vei
evita criza, perpetuând boala.
Cu toate acestea, priveşte realitatea aşa cum aş vrea eu. Dependenţa de
alcool este o boală şi se înrăutăţeşte pe măsură ce abuzul meu continuă.
Începe acum să înveţi să înţelegi şi să planifici recuperarea mea. Am nevoie
de ajutorul unui doctor, a unui consilier sau a unui psiholog, a unui
alcoolic în recuperare şi de Dumnezeu. Singur nu mă pot ajuta.
Mă urăsc pe mine, dar te iubesc pe tine. A nu face nimic este cea mai rea
alegere pe care o poţi face pentru noi. Vreau linişte şi siguranţă în casa
noastră şi fericire pentru toţi.
Te rog, ajută-mă!
Alcoolicul tău!
| Pentru mai multe informatii sau programari, ne puteti suna la 0264-597-687 sau ne puteti scrie la sfdimitrie@hotmail.com |
