CE TREBUIE SĂ ŞTII
  DESPRE ABUZUL ŞI DEPENDENŢA DE ALCOOL
Articole
Intrebari si raspunsuri
despre alcoolism

Simptomele alcoolismului

Alcoolismul - păcat sau
boală?
ASOCIATIA FILANTROPICA MEDICAL-CRESTINA 'CHRISTIANA' CLUJ
Programul Sf. Dimitrie Basarabov
- informare si consiliere in adictii -
Alte articole despre
alcoolism
Toate serviciile oferite
sunt
gratuite
şi
confidenţiale.
Toate serviciile
oferite sunt
gratuite
si
confidentiale.
       
  • În 1956, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat dependenţa de alcool ca fiind o “boală
    tratabilă”, asemănătoare cu diabetul, cancerul sau bolile cardio-vasculare.
  • Nimeni nu alege să dezvolte o dependenţă faţă de alcool.
  • Fiind o boală, dependenţa de alcool poate fi prevenită, identificată şi tratată în stadiile
    timpurii.
  • Boala nu respectă pe nimeni - îi afectează în aceeaşi măsură pe tineri şi pe bătrâni, pe
    săraci şi bogaţi, pe oameni de diferite rase sau religii.
  • Una din zece persoane care aleg să consume alcool va deveni băutor problemă.
                          
                            
 NIMENI NU ALEGE SĂ DEVINĂ ALCOOLIC!
                         
                      DAR PUTEM ALEGE DACĂ SĂ BEM SAU NU!


Băutul social
Băutul moderat, poate fi o parte – dar nicidecum indispensabilă – a vieţii sociale. Acesta este
consumul normal – băutul social.
Este caracterizat prin faptul că:
  • este ocazional, nu regulat.
  • consumăm în compania altora de sărbători, la ocazii festive.
  • chiar şi atunci când bem cu măsură, nu poate exista motiv de îmbătare.

      
Consumând în fiecare zi câteva sticle de bere sau altă băutură alcoolică, băutul social se va
transforma treptat în băut patologic (abuziv) în urma căruia, în curs de doi-trei ani, organismul
suferă modificări caracteristice.

Rezistăm mai bine la băutură (fenomenul toleranţei) şi pentru obţinerea aceluiaşi efect, trebuie să
bem mai mult (trei în loc de două).

               Dacă continuăm, din trei vor fi patru, şi aşa mai departe,”
                                        tot mai des şi tot mai mult”.

Băutul abuziv

1 Băutul patologic(abuziv) este şi cel de zi cu zi, în timpul serilor liniştite, chiar dacă se
desfăşoară în condiţii paşnice şi cade bine.
2 Băutul patologic(abuziv) se numeşte şi consumul des, excesiv, ca rezultat al unor pretexte. Se
invocă probleme de serviciu, de viaţă personală, pierderea locului de muncă, divorţ, etc…

           “Dacă bem când avem necazuri şi le folosim drept explicaţie
     pentru consumul nostru, înseamnă că deja avem o problemă cu alcoolul”.

Omul sănătos, dacă are probleme, nu alege “remediul” băutului, ci face tot ce-i stă în putinţă
pentru a le rezolva. Ştie că băutul nu este un remediu, dimpotrivă, acesta agravează problemele!

Aceste două forme de băut abuziv sunt doar aparent lipsite de consecinţe, pentru că alcoolul
creează boli fizice şi psihice, şi agravează afecţiunile deja existente, cum ar fi: tensiunea arterială,
ulcer, tbc-ularitmiile cardiace, pancreatita, hepatita , ciroza (care este letală) diabetul, hiper –
colesterolemia , anemia, obezitatea.

În 30-35 %  din cazuri, în spatele acestor boli, se află consumul abuziv de alcool. La bolile
amintite, băutul este contraindicat, iar bolnavul care continuă să bea, este cu mare probabilitate,
alcoolic. Pot apărea insomnii, oboseală, nervozitate, tulburări de memorie şi concentrare,
“panică”, depresia sau fobia de mulţime. În cazul apariţiei acestor simptome, cel mai indicat este
abandonarea totală a consumului de alcool.

Dacă simţim că nu suntem în stare de asta, sau nu suntem dispuşi s-o facem, înseamnă că s-a
format ataşamentul faţă de băutură! Suntem ataşaţi, cu toate  că ne îmbolnăveşte.

  Dacă recunoaştem şi admitem acest lucru, să cerem fără întârziere, ajutor!

“În cazul în care ne aflăm încă în faza băutului patologic,(abuziv) putem renunţa definitiv, sau ne
putem reîntoarce la băutul social!”

Dar, dacă nu ne dăm seama că avem o problemă, căutând pretexte, scuze, explicaţii pentru a bea
mai departe, din cele două forme de băut patologic amintit mai sus, va rezulta boala
alcoolismului.

Alcoolism
                   “Da, este o boală, şi nu lipsă de voinţă sau caracter!”

Vorbim de alcoolism, atunci când:
  • ne-am obişnuit aşa de mult cu alcoolul, încât devenim dependenţi de el;
  • suntem dependenţi, pentru că dacă nu-l putem obţine, ne lipseşte: devenim iritaţi,
    tensionaţi, avem o stare generală proastă, simţim tremurături interioare, care, mai târziu se
    exteriorizează
  • în momentul în care bem prima sticlă de bere, pahar de vin, sau un “cincizeci de tărie”,
    simptomele dispar, ne liniştim şi se poate discuta cu noi, din nou, ” normal”. Această stare
    nu este identică cu beţia. Trebuie “doar” să avem alcool în organism.

Dacă nu ne putem procura cantitatea necesară, odată cu accentuarea simptomelor de sevraj, apare
delirium tremens, adică în lipsa alcoolului obişnuit, tot corpul începe să tremure, apar
transpiraţii abundente, urmate de halucinaţii: animale mici, insecte, etc…, bolnavul devenind
confuz şi dezorientat, nu putem ţine măsura, adică am pierdut controlul asupra consumului.

Despre această formă a bolii, este important de ştiut că bolnavul este perfect conştient de
nocivitatea băuturii şi se gândeşte că ar trebui să se lase, sau să-şi modereze consumul, dar fără
ajutor, nu mai este capabil de asta.

Nevoia stringentă de alcool, se permanentizează, viaţa lui va fi determinată de ritualurile
obţinerii şi consumării alcoolului. Argumentele venite din exterior, sunt de prisos, el va bea, chiar
dacă în principiu este de acord cu ele. Aceasta este una din caracteristicile bolii, ca şi faptul că,
dacă este de ales între băut şi o altă activitate (ex. condus auto, rezolvarea unor treburi, etc ..),
bolnavul va opta pentru băut. Va bea (chiar şi în momentele cele mai nepotrivite) şi dacă asta îi
aduce daune.

În acest stadiu, băutul devine cel mai important lucru din viaţa sa.

Pierderea controlului se manifestă şi în alte comportamente patologice, de pildă, în cazul
bulimiei, patimei jocurilor de noroc, obsesia lucrului, sexului exagerat, pierderea măsurii fiind
caracteristică la fiecare dintre acestea.

Cele două simptome: obişnuinţa ( respectiv, senzaţia de lipsă) şi pierderea măsurii, nu apar
neapărat, împreună, ele se pot produce şi separat. Dacă , însă, oricare dintre ele şi-a făcut apariţia,
singurul remediu este abstinenţa totală şi definitivă.

Bolnavul să nu mai încerce metode de reîntoarcere la băutul moderat, ( nici după ani de
abstinenţă). Această capacitate (de a bea normal), a fost pierdută definitiv şi nu poate fi recuperată.

    Acest lucru nu i-a reuşit absolut nici unui alcoolic, până acum!