Copiii Adulţi ai Alcoolicilor
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Alcoolismul e o boală de familie care ne afectează pe toţi cei implicaţi, indiferent de situaţiile
particulare;
Maturizarea din punct de vedere fiziologic nu presupune implicit şi maturizarea psihic-
emoţională.
Următoarele afirmaţii nu sunt făcute pe baza unor studii ştiinţifice, ci pe baza experienţei proprii
a copiilor adulţi ai alcoolicilor; e posibil să nu ţi se potrivească toate sau, poate, au apărut modificări în
timp; îţi sugerăm, însă, să le explorezi, să vezi în ce măsură te regăseşti în ele şi în ce măsură
identificarea lor te poate ajuta să faci o schimbare în bine.
1. Copiii adulţi ai alcoolicilor ghicesc ce înseamnă "normalul".
- lipsa unui model de normal; bizarul ni se pare normal; evadăm în fantastic; normalul nu e decât
un mit; “funcţional şi disfuncţional” – ce anume se potriveşte pentru noi şi pentru familia noastră;
2. Copiii adulţi ai alcoolicilor au dificultăţi în a desfăşura un proiect de la început până la
sfârşit.
- în copilărie, nerespectarea promisiunilor, amânarea treburilor casnice, lipsa comunicării şi a
planificării activităţilor; grandomania şi perfecţiunea ne pot împiedica uneori să ducem la bun sfârşit
ceea ce facem; putem să descoperim ce sistem au alţii şi ce sistem ne putem crea noi: realismul ideii,
paşii de urmat, durata în timp, când e cel mai bine pentru noi să facem acel lucru; uneori funcţionăm
mai bine în situaţii de criză, de urgenţă;
3. Copiii adulţi ai alcoolicilor mint atunci când ar fi la fel de simplu să spună adevărul.
- minciunile iau forma negării, acoperirii alcoolicului, încălcarea promisiunilor; în timp, pierderea
încrederii în ceilalţi, a valorii adevărului, crearea obiceiului de a minţi; panica de a nu fi prins; mod de
atragere a atenţiei;
- minciuni “controlate” şi “automate”; pierderea controlului asupra minciunii; luarea deciziei de a
înceta minţitul şi aplicarea programului de 24 de ore; extrema refuzului de a minţi, ca negare a
paternului familial;
4. Copiii adulţi ai alcoolicilor se judecă pe sine fără milă.
- internalizarea criticilor negative primite şi formarea unei imagini de sine negative; nu ne atribuim
nimic bun, dar ne simţim vinovaţi de orice e rău;
- conştientizarea calităţilor; acceptarea complimentelor; dacă greşim, nu înseamnă că suntem
greşiţi;
5. Copiii adulţi ai alcoolicilor au dificultăţi în a se distra.
6. Copiii adulţi ai alcoolicilor se iau pe sine foarte în serios.
- cele două trăsături sunt legate între ele; teama de ridicol; ne e greu să ne separăm de munca
noastră – riscul de a ajunge la epuizare;
- învăţarea relaxării; redescoperirea copilului din noi; “copii de închiriat” = model de distracţie;
disocierea muncă – propria persoană pentru a putea beneficia de celelalte bucurii ale vieţii; “ce ai făcut
pentru tine azi?”
7. Copiii adulţi ai alcoolicilor au dificultăţi în relaţiile intime.
- lipsa unui model sănătos de relaţie; inconsistenţa iubirii gen “du-te - vino”, temerea de abandon;
amplificarea conflictelor mărunte din panica abandonului; ceilalţi au puterea de a decide cum ne
simţim; nu ştim să facem faţă respingerii; retragerea atunci când cineva îşi manifestă interesul;
- o relaţie sănătoasă trebuie întreţinută în fiecare zi, nu apare peste noapte; elementele unei relaţii
sănătoase;
8. Copiii adulţi ai alcoolicilor supra - reacţionează la schimbări asupra cărora nu au nici
un control.
- lipsa de control în copilărie; decizia de a controla totul la maturitate; suntem acuzaţi de rigiditate,
aroganţă, lipsă de spontaneitate, când, de fapt, ne e teamă că putem scăpa lucrurile din mână; reacţiile
exagerate devin automatisme, reflexe involuntare;
- conştientizarea reacţiilor defensive exagerate şi efectele acestora; încercarea de acomodare
treptată cu schimbarea şi flexibilitatea;
9. Copiii adulţi ai alcoolicilor caută în mod constant aprobare şi afirmare.
- În copilărie primim mesaje confuze despre ce şi cum suntem: “eşti băiat bun, dar…”; căutăm în
mod constant aprobarea celorlalţi în tot ce facem; ceilalţi continuă să decidă cât de buni sau de răi
suntem;
- Încercarea de internalizare a aprobării, odată obţinute şi folosirea energiei motivante a acesteia;
acceptarea complimentelor, recunoaşterea meritelor noastre; fiecare om are şi eşecuri, şi succese; “ce
ai făcut bine azi?”
10. Copiii adulţi ai alcoolicilor se simt diferiţi faţă de ceilalţi oameni.
- lipsa aptitudinilor sociale şi de relaţionare; ne simţim ciudat atunci când trebuie să interacţionăm
cu alţii; ne alegem modele sau prieteni “mai răi sau mai urâţi” decât noi; cei care sunt “mai buni” ne
intimidează;
- deşi suntem unici, nu suntem complet diferiţi; avem aceleaşi probleme; participă la un grup de
suport; împărtăşeşte-ţi sentimentele şi problemele; caută informaţii referitoare la CAA;
11. Copiii adulţi ai alcoolicilor sunt fie supra - responsabili, fie supra - iresponsabili.
- lipsa unui model de familie care colaborează, în care sarcinile şi responsabilităţile sunt împărţire;
ajungem să ne asumăm fie tot proiectul, fie să nu ne implicăm deloc; nu ne cunoaştem limitele; ne e
greu să spunem “nu” şi să refuzăm sarcini; epuizare; insecuritate; teama de a fi concediaţi, de a nu fi
suficient de buni;
- trebuie să ne analizăm pe noi, pe cei de lângă noi şi relaţiile cu ei; să ne stabilim limite; să nu fim
“de toate pentru toţi”, să nu ne lăsăm exploataţi; în sens invers, învăţarea treptată a responsabilităţii şi
asumarea de sarcini;
12. Copiii adulţi ai alcoolicilor sunt extrem de loiali, chiar atunci când există dovezi clare
că loialitatea nu e meritată.
- loialitatea e rezultatul fricii şi insecurităţii; nimeni nu părăseşte familia atunci când situaţia e
dificilă; ne e greu să stabilim relaţii, aşa că ne mulţumim cu ce avem; schimbarea ni se pare prea grea;
- sinceritate faţă de realitatea situaţiei şi relaţiilor în care ne aflăm; e loialitatea justificată? Ce
decizie luăm? Ce ne reţine de la a pune în practică acea decizie? Cum ne simţim faţă de o eventuală
separare? Evitarea manipulării;
13. Copiii adulţi ai alcoolicilor sunt impulsivi. Ei tind să se "încleşteze" într-un mod de
acţiune fără a lua în considerare comportamente alternative sau consecinţe posibile. Această
impulsivitate conduce la confuzie, pierderea controlului asupra mediului înconjurător. În plus,
petrec mult timp "curăţând mizeria".
- impulsivitatea e o trăsătură a copiilor; nouă nu ne-a explicat nimeni care sunt consecinţele
faptelor noastre; în copilărie, acestea erau imposibil de prezis; “viziune tunelistă” – ne urmăm “fixa”,
fără a mai putea să ne dăm seama de efecte sau persoane afectate: ne căsătorim cu cineva pe care nu
cunoaştem; demisionăm fără să avem altă sursă de venit, etc.; căutăm gratificare imediată; nu avem
răbdare – starea de urgenţă: “acum ori niciodată”; în copilărie, orice lucru amânat nu avea să se mai
întâmple niciodată;
- identificarea situaţiilor de impulsivitate; care sunt consecinţele şi persoanele afectate? Luarea
deciziei?
- Concluzii
mai apropiat sau mai îndepărtat - care să sufere de această boală.
B. Copiii adulţi ai alcoolicilor au un risc mai mare de a dezvolta această boală faţă de ceilalţi copii.
Discuţiile legate de explicaţii genetice sau de mediu sunt mai puţin importante în faţă acestui adevăr.
C. Copiii adulţi ai alcoolicilor tind să se căsătorească cu alcoolici. Rareori se întâmplă ca ei să
conştientizeze acest lucru la momentul respectiv, dar observăm acest fenomen repetându-se din nou şi
din nou.
- “Aţi suferit împreună, divizaţi din cauza alcoolismului,
acum vă puteţi recupera împreună, uniţi de alcoolism.”
| Pentru mai multe informatii sau programari, ne puteti suna la 0264-597-687 sau ne puteti scrie la sfdimitrie@hotmail.com |